Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: răstigni (verb tranzitiv) , răstignit (adjectiv)   
RĂSTIGNÍT, -Ă, răstigniți, -te, adj. Pironit (pe cruce), crucificat; p. ext. cu brațele desfăcute și întinse. – V. răstigni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂSTIGNÍT adj. crucificat, (înv. și pop.) pironit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂSTIGNÍT s. v. crucificare, răstignire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂSTIGNÍ, răstignesc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide în chinuri pe cineva (mai ales în antichitate), pironindu-l cu brațele și cu picioarele pe o cruce; a crucifica. ♦ P. ext. A chinui, a tortura. 2. A întinde cuiva brațele în lături (pentru a-l imobiliza). ♦ Refl. A se întinde (în mod neglijent) cu mâinile și cu picioarele desfăcute. – Din sl. rastengnonti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RĂSTIGN/Í ~ésc tranz. 1) (un osândit în antichitate) A executa prin pironire pe cruce; a pune pe cruce; a crucifica. 2) fig. A supune la chinuri groaznice; a schingiui; a tortura. /<sl. rastengnonti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE RĂSTIGNÍ mă ~ésc intranz. A sta (culcat) cu mâinile și cu picioarele întinse în lături. /<sl. rastengnonti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂSTIGNÍ vb. a crucifica, (înv. și pop.) a pironi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răstigní (răstignésc, răstignít), vb. – A crucifica. Sl. rastęgnąti „a sili” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 368). – Der. răstignitor, s. m. (crucificator), înv.; răstignitură, s. f. (crucificare), înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
răstigní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstignésc, imperf. 3 sg. răstigneá; conj. prez. 3 sg. și pl. răstigneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)