Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: răsucea , răsuci (verb tranzitiv)   
răsuceá, răsucéle, s.f. (reg.) unealtă de tors, furcă; răsuc; (în expr.) a lua în răsucea = a lua la zor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
RĂSUCÍ, răsucésc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A deforma un corp alungit, prin rotirea în sensuri opuse extremităților sale. ♦ A învârti un fir textil în jurul lui însuși și în aceeași direcție, pentru a-l face mai rezistent. ♦ A reuni două sau mai multe fire înfășurând unele în jurul altora. ♦ Tranz. A învârti capetele mustăților pentru a le da o anumită formă. 2. Tranz. și refl. A(-și) imprima o mișcare de rotație; a (se) roti, a (se) întoarce. ♦ Tranz. A mânui sabia, paloșul, pentru a lovi cu ele. 3. Refl. A se întoarce brusc pe loc, schimbându-și direcția, poziția; a se rostogoli. ◊ Expr. (Tranz.) A suci și a răsuci (pe cineva) = a hărțui (pe cineva) cu întrebări pentru a obține anumite răspunsuri, mărturisiri etc. 4. Tranz. și refl. A(-și) mișca o parte a corpului, schimbându-i poziția. ◊ Expr. (Tranz.) A răsuci capul cuiva = a scoate din minți, a zăpăci pe cineva. ♦ Tranz. A-și luxa o mână, un picior etc. ♦ Tranz. A întoarce gâtul unei păsări cu o mișcare violentă, pentru a-l frânge. 5. Tranz. A învârti cu un gest mecanic un obiect ținut în mână. 6. Tranz. A strânge un obiect, dându-i forma unui sul. ♦ Spec. A înfășura cu mâna foița în care s-a pus tutun, pentru a face o țigară. 7. Tranz. A înfășura, a depăna un fir în jurul unui suport. – Răs- + suci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RĂSUCÍ ~ésc tranz. 1) (ațe, frânghii sârme etc.) A învârti în jurul lui însuși sau în jurul unui obiect; a suci de mai multe ori. ◊ ~ mustățile a suci capetele mustăților pentru a le da o formă anumită. 2) (corpul sau părți ale corpului) A suci brusc într-o parte; a întoarce. 3) A face să se răsucească. /răs- + a suci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE RĂSUCÍ mă ~ésc intranz. 1) A se întoarce brusc într-o parte cu tot corpul. 2) rar A-și schimba mișcarea în direcție opusă. /răs- + a suci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂSUCÍ vb. 1. v. rula. 2. a suci. (Își ~ o țigară.) 3. v. frământa. 4. v. contorsiona. 5. v. încolăci. 6. v. foi. 7. a (se) întoarce, a (se) învârti, a (se) roti, a (se) suci, (reg.) a (se) rotila. (A ~ cheia în broască.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂSUCÍ vb. v. deplasa, dezarticula, disloca, luxa, scrânti, suci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A răsuci ≠ a desuci, a dezrăsuci
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
răsucí vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsucésc, imperf. 3 sg. răsuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. răsuceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)