Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
RĂSUCITÚRĂ, răsucituri, s. f. Fiecare dintre întorsăturile, în formă de spirală, pe care le capătă firul prin răsucire (1). ♦ Fel, mod de a răsuci un fir. ♦ Cotitură a unui drum; întorsătură. – Răsuci + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂSUCITÚRĂ s. 1. v. răsucire. 2. v. încovoietură. 3. v. spiră. 4. v. cotitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răsucitúră s. f., g.-d. art. răsucitúrii; pl. răsucitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂSUCITÚRĂ ~i f. 1) Învârtire în jurul lui însuși sau în jurul unui obiect. ~ de fus. 2) Parte răsucită de ceva. 3) Mod de a răsuci firele. 4) Fiecare dintre întorsăturile unui corp care descrie o mișcare de rotație. /a se răsuci + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)