Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: răsufla (verb tranzitiv) , răsuflare (substantiv feminin)   
RĂSUFLÁRE, răsuflări, s. f. Acțiunea de a (se) răsufla și rezultatul ei; respirație, răsuflet, răsuflu. ◊ Loc. adj. și adv. Fără răsuflare = mort. ◊ Loc. adv. Dintr-o răsuflare = dintr-o dată, repede. ◊ Expr. A-și ține (sau a-și opri, a-și stăpâni) răsuflarea = a se sili să nu respire sau a respira ușor, fără zgomot. A i se curma (sau a i se opri, a-i pieri cuiva) răsuflarea = se zice când cineva este copleșit, sugrumat de o emoție puternică, de spaimă etc. A-și da răsuflarea = a muri. ♦ (Concr.) Aerul expirat din plămâni; suflu. ♦ Fig. Adiere ușoară. – V. răsufla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂSUFLÁRE s. 1. v. respirație. 2. trezire. (~ unei băuturi.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂSUFLÁRE s. v. astâmpăr, calm, liniște, odihnă, pace, răgaz, răsuflătoare, re-paus, tihnă, ușurare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răsufláre s. f. (sil. -fla-), g.-d. art. răsuflării; pl. răsuflări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂSUFLÁ, răsúflu, vb. I. 1. Intranz. și tranz. (Pop.) A respira. 2. Intranz. A-și reveni după o emoție, după o grijă, o apăsare, după un efort fizic, a simți o ușurare după o stare de încordare. ♦ A face popas, a sta să se odihnească. ♦ A avea liniște, a nu se (mai) simți în primejdie, a se simți la adăpost. 3. Intranz. (Despre vase, recipiente, locuri închise) A comunica cu exteriorul, a străbate spre exterior, a lăsa să se scurgă încet fluidul pe care îl conține, printr-o gaură mică sau printr-o crăpătură; (despre conținutul unui vas) a țâșni, a se scurge prin crăpături. ♦ Refl. (Despre unele alimente sau băuturi) A-și pierde tăria, gustul datorită păstrării într-un vas prost închis sau în condiții proaste. 4. Intranz., tranz. și refl. (Pop.) A(-și) destăinui gândurile și sentimentele ascunse, apăsătoare, pentru a se liniști. ♦ Intranz. și tranz. (Despre gânduri sau planuri ascunse) A ajunge la urechile celor care nu ar fi trebuit să afle; a (se) difuza. – Răs- + sufla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RĂSUFLÁ răsúflu 1. intranz. 1) A trage aer în plămâni și a-l elimina în afară; a respira. ~ greu. 2) A se odihni puțin după un efort; a-și reveni după o stare de încordare. 3) (despre recipiente) A lăsa să iasă câte puțin conținutul (printr-un orificiu neobservat). 2. tranz. 1) (informații, date secrete etc.) A face să devină cunoscut; a da în vileag. 2) (aer, aburi, gaze etc.) A trage înăuntru și a da afară. /răs- + a sufla
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE RĂSUFLÁ mă răsúflu intranz. 1) (despre unele alimente, în special băuturi) A-și pierde tăria și gustul (din cauza contactului cu aerul). 2) A-și mărturisi gândurile ascunse. 3) pop. A se epuiza din punct de vedere intelectual. /răs- + a sufla
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂSUFLÁRE ~ări v. A RĂSUFLA și A SE RĂSUFLA.Fără ~ care nu mai răsuflă; mort. A-și da ~area a înceta din viață; a muri. Dintr-o ~ dintr-o dată; în grabă. A i se curma (sau a i se opri, a-i pieri, a i se tăia) cuiva ~area a i se întrerupe cuiva respirația din cauza unei emoții puternice. /v. a răsufla
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂSUFLÁ vb. 1. v. respira. 2. a se trezi. (Vinul s-a ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂSUFLÁ vb. v. afla, auzi, gâfâi, pufăi, sufla.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răsuflá vb. (sil. -fla), ind. prez. 1 sg. răsúflu, 3 sg. și pl. răsúflă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)