Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: răsura (verb tranzitiv) , răsură (substantiv feminin)   
RĂSÚRĂ1, răsuri, s. f. (Rar) Răzătură. – Ras2 + suf. -ură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂSÚRĂ2, răsuri, s. f. 1. (Bot.) Măceș. 2. (Entom.) Larvă de efemeră. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂSÚRĂ3, răsuri, s. f. Cotă adițională la dări, în țările românești, în sec. XVIII-XIX, din care se făcea plata dregătorilor. – Et. nec. Cf. rade.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂSÚRĂ s. (BOT.; Rosa gallica) (reg.) ruxandră.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂSÚRĂ s. v. măceș, pilitură, răsătură, trandafir sălbatic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răsúră (măceș, larvă, impozit, răzătură) s. f., g.-d. art. răsúrii; pl. răsúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂSÚRĂ1 ~i f. 1) Specie de arbori spinoși, cu flori roz sau albe și cu fructe mici, roșii; trandafir sălbatic; măceș. 2) Arbore din această specie. 3) Larvă de efemeră. 4) la pl. Dureri pe care le simte lehuza după naștere. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂSÚRĂ2 ~i f. (în Moldova medievală) Impozit suplimentar din care se făcea remunerarea slujbașilor. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂSURÁ, răsurez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbujora. – Din răsură2.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
RĂSURÁ vb. v. îmbujora, împurpura, înroși, roși, rumeni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)