Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: rătuti (verb) , rătutire (substantiv feminin)   
RĂTUTÍRE, rătutiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se rătuti și rezultatul ei. – V. rătuti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
rătutíre s. f., g.-d. art. rătutírii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂTUTÍ, rătutesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A-și pierde capul, a se zăpăci, a înnebuni. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂTUTÍ vb. v. fâstâci, intimida, încurca, zăpăci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rătutí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rătutésc, imperf. 3 sg. rătuteá; conj. prez. 3 sg. și pl. rătuteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)