Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: răzvrăti (verb tranzitiv) , răzvrătire (substantiv feminin)   
RĂZVRĂTÍRE, răzvrătiri, s. f. Acțiunea de a (se) răzvrăti și rezultatul ei; răscoală, revoltă. – V. răzvrăti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂZVRĂTÍRE s. 1. v. răscoală. 2. v. frondă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răzvrătíre s. f., g.-d. art. răzvrătírii; pl. răzvrătíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂZVRĂTÍ, răzvrătesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răscula, a (se) revolta. ♦ Intranz. (Rar) A unelti, a complota (împotriva cuiva). – Din sl. razvratiti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RĂZVRĂTÍ mă ~ésc tranz. pop. A face să se răzvrătească; a revolta. /<sl. razvratiti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE RĂZVRĂTÍ ~ésc intranz. pop. A declanșa o răscoală; a se ridica la luptă împotriva nedreptăților sociale și economice; a se răscula; a se revolta. / < sl. razvratiti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂZVRĂTÍ vb. v. răscula.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) răzvrăti ≠ a (se) supune
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
răzvrătí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzvrătésc, imperf. 3 sg. răzvrăteá; conj. prez. 3 sg. și pl. răzvrăteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)