Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: rașcheta (verb tranzitiv) , rașchetă (substantiv feminin)   
RAȘCHÉTĂ, rașchete, s. f. 1. Daltă încovoiată cu care se rade vopseaua și rugina de pe o piesă metalică sau de pe un vas. 2. Perie având cuie în loc de peri și care servește la rașchetarea tencuielilor. 3. Unealtă în formă de perie de bordaj, la care perii sunt înlocuiți cu o bucată prismatică de cauciuc, folosită la curățarea punții. 4. Răzuitor pentru parchet. – Din it. raschetto.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RAȘCHÉTĂ s.f. 1. Daltă încovoiată cu care se răzuiește parchetul sau vopseaua de pe piesele metalice ce urmează să fie vopsite din nou ori se curăță scoicile și vegetația depuse pe bordajul carenei vaselor. 2. Unealtă în formă de perie, folosită la rașchetarea tencuielilor. [< germ. Raskette, cf. it. raschietto].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RAȘCHÉTĂ s. f. 1. obiect în formă de daltă încovoiată cu care se răzuiește parchetul sau vopseaua de pe piesele metalice ce urmează să fie revopsite, ori se curăță bordajul navelor. 2. unealtă în formă de perie, la rașchetarea tencuielilor. (< fr. raschietto)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rașchétă (rașchéte), s. f. – Răzuitoare. It. raschietto (Candrea).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
rașchétă s. f., pl. rașchéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RAȘCHETÁ, rașchetez, vb. I. Tranz. 1. A curăța de vopsea sau de rugină o piesă de metal sau un vas, cu ajutorul rașchetei (1). 2. A netezi cu rașcheta (2) o tencuială. 3. A rade parchetul cu rașcheta (4), pentru a-l curăța. – Din rașchetă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RAȘCHETÁ ~éz tranz. (tencuială, parchet, obiecte de metal etc.) A prelucra cu ajutorul unei rașchete. /Din rașchetă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RAȘCHÉTĂ ~e f. 1) Unealtă în formă de daltă încovoiată, folosită la răzuirea unor obiecte de metal ruginite sau vopsite. 2) Unealtă formată dintr-o lamă de oțel, cu mâner, folosită pentru răzuirea parchetului; țicling. 3) Perie având cuie în loc de peri, cu care se imprimă șanțuri mici (și dese) pe o tencuială proaspătă. /<it. raschietto, germ. Raskette
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RAȘCHETÁ vb. I. tr. A curăța o piesă metalică, un parchet cu rașcheta. ♦ A freca o tencuială cu rașcheta pentru a-i da un aspect neted. [< rașchetă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RAȘCHETÁ vb. tr. 1. a curăța o piesă metalică, un parchet etc. cu ajutorul rașchetei. 2. a netezi cu rașcheta (2) o tencuială. (< rașchetă)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rașchetá vb., ind. prez. 1 sg. rașchetéz, 3 sg. și pl. rașcheteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)