Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: rașcheta (verb tranzitiv) , rașchetare (substantiv feminin)   
RAȘCHETÁRE, rașchetări, s. f. Acțiunea de a rașcheta și rezultatul ei. – V. rașcheta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RAȘCHETÁRE s.f. Acțiunea de a rașcheta și rezultatul ei. [< rașcheta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
rașchetáre s. f., g.-d. art. rașchetării; pl. rașchetări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RAȘCHETÁ, rașchetez, vb. I. Tranz. 1. A curăța de vopsea sau de rugină o piesă de metal sau un vas, cu ajutorul rașchetei (1). 2. A netezi cu rașcheta (2) o tencuială. 3. A rade parchetul cu rașcheta (4), pentru a-l curăța. – Din rașchetă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RAȘCHETÁ ~éz tranz. (tencuială, parchet, obiecte de metal etc.) A prelucra cu ajutorul unei rașchete. /Din rașchetă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RAȘCHETÁ vb. I. tr. A curăța o piesă metalică, un parchet cu rașcheta. ♦ A freca o tencuială cu rașcheta pentru a-i da un aspect neted. [< rașchetă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RAȘCHETÁ vb. tr. 1. a curăța o piesă metalică, un parchet etc. cu ajutorul rașchetei. 2. a netezi cu rașcheta (2) o tencuială. (< rașchetă)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rașchetá vb., ind. prez. 1 sg. rașchetéz, 3 sg. și pl. rașcheteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)