Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: rabata (verb tranzitiv) , rabatare (substantiv feminin)   
RABATÁRE, rabatări, s. f. 1. (Mat.) Rotire a unei figuri plane în jurul unei drepte orizontale sau verticale din planul figurii. 2. Pliere, îndoire. [Var.: rabátere s. f.]. – V. rabata.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
rabatáre / rabátere s. f., g.-d. art. rabatắrii / rabáterii; pl. rabatắri / rabáteri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
rabatáre s. f., g.-d. art. rabatării; pl. rabatări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RABATÁ, rabatez, vb. I. Tranz. (Mat.) 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte situate în planul figurii. 2. A lăsa în jos; a îndoi, a plia. [Var.: rabáte vb. III.] – Din fr. rabattre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RABATÁ vb. tr. 1. a roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecție. 2. a lăsa în jos; a îndoi; a plia. (< fr. rabattre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rabatá vb., ind. prez. 1 sg. rabatéz, 3 sg. și pl. rabateáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)