RABÍNIC, -Ă, rabinici, -ce, adj. De rabin. – Din germ. rabinisch, fr. rabbinique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RABÍNIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la rabini, caracteristic rabinilor. [Cf. fr. rabbinique, germ. rabinisch].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RABÍNIC, -Ă adj. propriu rabinilor. ♦ limbă ~ă (sau talmudică) = limbă ebraică postbiblică. (< fr. rabbinique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rabínic adj. m., pl. rabínici; f. sg. rabínică, pl. rabínice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink