Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
RABLAGÍT, -Ă, rablagiți, -te, adj. (Fam.; despre obiecte) Învechit, uzat, deteriorat; (despre ființe) slăbit de puteri, cu sănătatea zdruncinată; ramolit. [Var.: răblăgít, -ă, adj.] – V. rablagi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RABLAGÍT adj. v. degradat, deteriorat, învechit, ramolit, senil, stricat, uzat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RABLAGÍ, rablagesc, vb. IV. Refl. (Fam.; despre obiecte) A se învechi, a se uza, a se deteriora (prin întrebuințare îndelungată); (despre ființe) a-și pierde puterile, vigoarea, sănătatea; a se ramoli. [Var.: răblăgí vb. IV] – Din rablagiu (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂBLĂGÍ vb. IV v. rablagi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂBLĂGÍT, -Ă adj. v. rablagit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE RABLAGÍ mă ~ésc intranz. 1) fam. (despre lucruri) A se învechi prin întrebuințare excesivă; a se hârbui; a se uza. 2) fam. (despre persoane) A-și pierde vigoarea fizică și/sau intelectuală (în special din cauza vârstei înaintate); a se hârbui; a se ramoli; a se rebegi. /Din rablagiu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RABLAGÍ vb. v. degrada, deteriora, învechi, ramoli, strica, uza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RABLAGÍ, rablagésc, vb. IV. Refl. ~ (~; după Graur, prin încrucișare între rablă și damblagi)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
rablagí vb. (sil. -bla-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rablagésc, imperf. 3 sg. rablageá; conj. prez. 3 sg. și pl. rablageáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)