Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: rabota (verb tranzitiv) , rabotare (substantiv feminin)   
RABOTÁRE, rabotări, s. f. Acțiunea de a rabota și rezultatul ei; rabotaj, rabotat. – V. rabota.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RABOTÁRE s.f. Acțiunea de a rabota și rezultatul ei; rabotaj; rabotat. [< rabota].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RABOTÁRE s. (TEHN.) rabotaj, rabotat. (~ unei suprafețe metalice.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rabotáre s. f., g.-d. art. rabotării; pl. rabotări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RABOTÁ, rabotez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere suprafața unei piese de metal, cu ajutorul rabotezei. ◊ Mașină de rabotat = mașină-unealtă cu ajutorul căreia se efectuează operația de rabotare; raboteză. – Din fr. raboter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RABOTÁ ~éz tranz. (suprafețe, piese din material dur etc.) A prelucra cu ajutorul unei raboteze. /<fr. raboter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RABOTÁ vb. I. tr. A netezi, a răzui suprafața unei piese (metalice), a unui dinte cu o raboteză. [< fr. raboter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RABOTÁ vb. tr. a prelucra prin așchiere suprafața unei piese (metalice), a unui dinte cu o raboteză. (< fr. raboter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rabotá vb., ind. prez. 1 sg. rabotéz, 3 sg. și pl. raboteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RABOTÁRE (‹ rabota) s. f. Operație de prelucrare prin așchiere a suprafețelor plane a pieselor metalice de dimensiuni mari, în care unealta așchietoare se mișcă rectiliniu alternativ pe o direcție perpendiculară pe axa ei; rabotaj; rabotat.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)