RÁCILĂ1, racile, s. f. 1. (Livr.) Boală veche, incurabilă, maladie cronică; beteșug; fig. cusur, meteahnă, defect. 2. Fig. Dușmănie veche, ură. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÁCILĂ2, racile, s. f. (Pop.) Unealtă de diferite forme utilizată la prinderea racilor. – Din rac.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÁCILĂ s. v. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rácilă (boală) s. f., g.-d. art. rácilei; pl. rácile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RACILA v. Gârleni.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink