Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: racla (verb tranzitiv) , raclă (substantiv feminin)   
RÁCLĂ, racle, s. f. (Pop.) 1. Sicriu, coșciug. 2. Ladă de lemn (de dimensiuni mari și ornamentată). 3. Cutie de lemn cu capac, în care se păstrează anumite alimente. 4. Despărțitură într-un hambar, unde se păstrează fânul, cerealele etc. 5. Pânză urzită cu două feluri de bumbac. [Var.: lácră s. f.] – Din bg. rakla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÁCLĂ s. v. coșciug, lot, parcelă, sicriu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
raćlă (rácle), s. f.1. Cutie, ladă. – 2. Sicriu, coșciug. – 3. Relicvariu. – 4. Copaie, covată. – 5. Pînză, parte de perete sau de gard. – Var. lacră. Bg. rakla, din sl. raka „mormînt” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 303; Conev 68), cuvînt identic cu lat. arca, cf. sb., cr. raka „înmormîntare”, ceh. raka „sicriu,” rus. raka „relicvariu”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ráclă s. f. (sil. -clă), g.-d. art. ráclei; pl. rácle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RACLÁ, raclez, vb. I. Tranz. A răzui. ♦ Spec. A face un raclaj. – Din fr. racler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RACLÁ ~éz tranz. livr. 1) (obiecte de lemn, de metal, de piele etc.) A prelucra cu ajutorul unei raclete; a răzui. 2) med. (țesuturi bolnave, mucoase etc.) A supune unui raclaj; a chiureta. /<fr. racler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RÁCLĂ ~e f. pop. 1) Ladă specială în care se pune mortul pentru a fi înmormântat; sicriu; coșciug. 2) Cutie de lemn cu capac în care se păstrează unele produse alimentare. 3) Ladă de lemn ornamentată în care se păstrează hainele. 4) Despărțitură a unui hambar (unde se țin cereale, făină etc.). 5) Porțiune dreptunghiulară de teren semănată cu legume sau cu flori; vatră. 6) Pânză urzită cu două feluri de bumbac. /<bulg. rakla
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RACLÁ vb. I. tr. A răzui. [< fr. racler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RACLÁ vb. tr. a face un raclaj. (< fr. racler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RACLÁ vb. v. chiureta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RACLÁ vb. v. rade, răzui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
raclá vb. (sil. -cla), ind. prez. 1 sg. racléz, 3 sg. și pl. racleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)