RACLÓR, racloare, s. n. 1. Dispozitiv mobil folosit pentru curățarea nămolului depus pe fundul decantoarelor, fără scoaterea din funcție a instalației. 2. Instrument cu care se raclează; răzuitor. – Cf. fr. racloir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RACLÓR s.n. 1. Dispozitiv mobil servind la curățirea nămolului depus pe fundul decantoarelor. 2. Lamă subțire de oțel cu muchie ascuțită, folosită pentru așchiere; răzuitor. [Cf. fr. racloir].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RACLÓR s. n. 1. dispozitiv mobil pentru curățirea nămolului depus pe fundul decantoarelor. 2. lamă subțire de oțel cu muchie ascuțită, pentru așchiere; răzuitor. (< fr. racloir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RACLÓR s. v. răzuitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
raclór s. n. (sil. -clor), pl. racloáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RACLÓR ~oáre n. Dispozitiv mobil folosit pentru îndepărtarea nămolului depus pe fundul decantoarelor. /<fr. racloir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink