Dex racord

RACÓRD, racorduri, s. n. 1. Legătură, contact între două părți ale unei lucrări sau între două elemente ale unui întreg. 2. Piesă (constituită din una sau din două părți tubulare cu piulițe) cu care se face legătura între două conducte și prin care poate circula un fluid sau un material pulverulent ori granular. 3. Porțiune de circuit electric care pune în legătură aparatul, mașina sau locul de utilizare a energiei electrice cu rețeaua de distribuție. 4. Legătură între două secvențe de film care asigură continuitatea ideii cinematografice. ♦ Îmbinare a două benzi de sunet fără a întrerupe unitatea coloanei sonore. – Din fr. raccord.

RACÓRD s.n. Legătură; contact (între părțile unei lucrări, ale unei instalații etc.). V. branșament. ♦ Tub flexibil, țeavă de legătură între două țevi. ♦ Porțiune dintr-un circuit electric care leagă un aparat, o instalație etc. cu rețeaua electrică de distribuție. ♦ (Cinem.) Legătură între două secvențe de film, între două benzi de sunet. [Pl. -duri. / < fr. raccord].

RACÓRD s. n. 1. legătură, contact (între părțile unei lucrări, instalații etc.). ♦ ~ olandez = holendru (1). 2. element de legătură între două țevi, conducte etc. 3. porțiune dintr-un circuit electric care leagă un aparat, o instalație etc. cu rețeaua electrică de distribuție. 4. (cinem.) legătură între două secvențe de film, între două benzi de sunet. (< fr. raccord)

racórd s. n., pl. racórduri

RACÓRD ~uri n. 1) Element de legătură între două părți ale unui sistem tehnic. 2) Tub care face legătura între două conducte, prin care circulă un fluid. 3) Porțiune dintr-un circuit electric care face legătura între un receptor de energie electrică și rețeaua de distribuție. 4) Cadru care face legătura între două secvențe de film. 5) Îmbinare care face legătura între două benzi magnetice de sunet. /<fr. raccord

RACORD OLANDÉZ s. (TEHN.) holendru.