Dex racordare

RACORDÁRE, racordări, s. f. Acțiunea de a racorda și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Porțiune din suprafața unei țevi, a unui tub etc. prin care se face trecerea între două zone cu secțiuni diferite. ♦ Locul de legătură a două elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Realizarea unei legături între două porțiuni ale unui drum sau ale unei căi ferate prin introducerea între ele ale unui tronson de traseu cu axa curbă. – V. racorda.

RACORDÁRE s.f. Acțiunea de a racorda și rezultatul ei; stabilire a unui contact; racordaj. ♦ (Geom.) Operație prin care două linii care se întretaie sunt unite printr-un arc de curbă tangent la fiecare dintre ele. [< racorda].

racordáre s. f., g.-d. art. racordării; pl. racordări

RACORDÁ, racordez, vb. I. Tranz. A stabili un racord. ♦ (Geom.) A uni între ele două drepte sau două curbe printr-o curbă tangentă la fiecare dintre dreptele sau curbele între care se face legătura. – Din fr. raccorder.

A RACORDÁ ~éz tranz. 1) (părți ale unui sistem tehnic) A uni printr-un racord; a cupla. 2) mat. (două curbe sau două drepte) A uni printr-o curbă tangentă. /<fr. raccorder

RACORDÁ vb. I. tr. A stabili un contact, a lega (elemente, părți ale unei lucrări); a face un racord. ♦ (Geom.) A uni printr-un arc de curbă două arce date. [< fr. raccorder].

RACORDÁ vb. tr. 1. a stabili un racord (1). ◊ (tehn.) a realiza legătura dintre două elemente ale unui sistem tehnic. 2. a lega două porțiuni ale unui drum, ale unei căi ferate prin introducerea între ele a unui tronson curb. 3. (mat.) a uni două trepte sau două curbe printr-un arc de curbă tangent la fiecare dintre ele. (< fr. raccorder)

racordá vb., ind. prez. 1 sg. racordéz, 3 sg. și pl. racordeáză