RADICIVÓR, -Ă, radicivori, -e, adj. Care mănâncă rădăcini. – Din fr. radicivore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RADICIVÓR, -Ă adj. Care mănâncă, se hrănește cu rădăcini. [< fr. radicivore, cf. lat. radix – rădăcină, vorare – a mânca].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RADICIVÓR, -Ă adj. care roade rădăcinile. (< fr. radicivore)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
radicivór adj. m., pl. radicivóri; f. sg. radicivóră, pl. radicivóre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RADICIVÓR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre animale) Care se hrănește cu rădăcini. /<fr. radicivore
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink