RADICULÁR, -Ă, radiculari, -e, adj. Care aparține radiculei, care se referă la radiculă. – Din fr. radiculaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RADICULÁR, -Ă adj. Care aparține rădăcinii, care se referă la rădăcină. [< fr. radiculaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RADICULÁR, -Ă adj. referitor la rădăcină. (< fr. radiculaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
radiculár adj. m., pl. radiculári; f. sg. radiculáră, pl. radiculáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RADICULÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de radiculă; propriu radiculei. /<fr. radiculaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink