RADIOACTIVITÁTE s. f. 1. Proprietate a unor elemente cu atomii grei (radiu, uraniu etc.) de a emite, prin dezagregare spontană, unele radiații corpusculare (și radiații electromagnetice). 2. Disciplină care studiază aceste proprietăți și elemente care țin de ele. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioactivité, germ. Radioaktivität.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RADIOACTIVITÁTE f. 1) Proprietate a unor elemente chimice (radiu, uraniu etc.) de a se dezintegra, emițând radiații corpusculare sau electromagnetice. ~ naturală. ~ artificială. 2) Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor radioactive. [Sil. -di-o-] /<fr. radioctivité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RADIOACTIVITÁTE s.f. 1. Proprietate a unor elemente cu atomi grei de a emite, prin dezintegrare spontană, raze cu proprietăți similare razelor X. 2. Parte a fizicii care studiază fenomenele radioactive. [Cf. fr. radioactivité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RADIOACTIVITÁTE s.f. Proprietate a unor elemente de a emite, prin dezintegrare spontană, radiații corpusculare și electromagnetice. (din fr. radioactivité, germ. Radioaktivität)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
radioactivitáte s. f. (sil. -di-o), g.-d. art. radioactivității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink