RADIOCONDUCTÓR, radioconductoare, s. n. Corp care devine conducător de electricitate sub influența undelor electromagnetice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioconducteur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RADIOCONDUCTÓR s.n. Corp care, sub influența undelor electromagnetice, devine conductor de electricitate. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. radioconducteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RADIOCONDUCTÓR s. n. corp care, sub influența undelor electromagnetice, devine conductor de electricitate. (< fr. radioconducteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
radioconductór s. n. (sil. -di-o-), pl. radioconductoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink