RADIODIFUZIÚNE, radiodifuziuni, s. f. Radiocomunicație unilaterală care constă în transmiterea sistematică prin unde electromagnetice neghidate a unui program (sonor și vizual) destinat recepției publice. ♦ Instituție care se ocupă cu întocmirea și cu difuzarea acestor programe. [Pr.: -di-o-di-fu-zi-u-] – Din fr. radiodiffusion.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RADIODIFUZIÚNE s.f. Comunicare, emisiune radiofonică a unei știri, a unei cuvântări, a unui concert etc. ♦ Instituție care organizează și se ocupă cu asemenea emisiuni; radio (3). [Pron. -zi-u-. / cf. fr. radiodiffusion].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RADIODIFUZIÚNE s. f. transmisiune radiofonică a unui program de știri, de muzică etc., destinate recepției publice. ◊ instituție care organizează asemenea emisiuni; radio2(I, 3). (< fr. radiodiffusion)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RADIODIFUZIÚNE s. radio. (Are o emisiune la ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
radiodifuziúne s. f. (sil. -di-o-) difuziune
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RADIODIFUZIÚNE ~i f. 1) Transmi-tere sistematică a programelor informative și culturale pentru recepția publică. 2) Instituție care organizează și transmite aceste emisiuni; radio. [Sil. -di-o-] /<fr. radiodiffusion
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink