RADIOECÓU, radioecouri, s. n. Radioundă recepționată după emisie, în urma reflexiei ei pe suprafața unui corp (ceresc). [Pr.: -di-o-] – Radio2 + ecou.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
radioecóu s. n. (sil. -di-o-e-), pl. radioecóuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink