RADIOFICÁȚIE, radioficații, s. f. Radiodistribuție. [Pr.: -di-o-] – Din rus. radiofikațiia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RADIOFICÁȚIE s.f. Sistem de radiorecepție în care un singur aparat receptor puternic servește mai multe difuzoare, instalate la distanță și legate de el prin conductoare electrice. [Gen. -iei. / < rus. radiofikațiia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RADIOFICÁȚIE s. f. sistem de radiorecepție în care un singur aparat receptor puternic servește mai multe difuzoare, instalate la distanță și legate de el prin conductoare electrice. (< rus. radiofikațiia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RADIOFICÁȚIE s. radiodistribuție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
radioficáție s. f. (sil. -di-o-, -ți-e), art. radioficáția (sil. -ți-a), g.-d. art. radioficáției; pl. radioficáții, art. radioficáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RADIOFICÁȚIE ~i f. Sistem de radio-recepție prin linii de distribuție de la o stație centrală. [Sil. -di-o-] /< rus. radiofikațija
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink