Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
RADIORECEPTÓR, radioreceptoare, s. n. Aparat folosit pentru recepționarea undelor radiofonice (prin antene), pentru transformarea lor în semnale sonore și transmiterea lor prin intermediul difuzoarelor; radio2. ♦ (în sintagma) Radioreceptor de trafic = radioreceptor profesional utilizat pentru recepția unor semnale cu caracter special (informații de presă, date științifice, semnale pentru navigație etc.). [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiorécepteur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RADIORECEPTÓR s.n. Aparat cu care se recepționează emisiunile radiofonice. [Cf. fr. radiorécepteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RADIORECEPTÓR s. n. instalalție de radiocomunicații cu care se recepționează unde electromagnetice (sonore sau luminoase). (< fr. radiorécepteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RADIORECEPTÓR s. v. radio.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
radioreceptór s. n. (sil. -di-o-), pl. radioreceptoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RADIORECEPTÓR ~oáre n. Receptor de unde radiofonice. [Sil. -di-o-] /<fr. rdaiorécepteur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)