RADIOTELEMECÁNICĂ s. f. Ramură a telemecanicii care folosește undele radio pentru emiterea și recepționarea comenzilor. [Pr.: -di-o-] – Radio1- + telemecanică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RADIOTELEMECÁNICĂ f. Metodă de dirijare a proceselor tehnice de la distanță prin intermediul undelor radio. [Sil. -di-o-] /radio- + telemecanică
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RADIOTELEMECÁNICĂ s.f. Dirijarea mecanismelor mobile la distanță cu ajutorul undelor radiofonice. [Gen. -cii. / cf. fr. radiotélémécanique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RADIOTELEMECÁNICĂ s. f. dirijare a mecanismelor mobile la distanță cu ajutorul undelor radiofonice. (< fr. radiotélémécanique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
radiotelemecánică s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art. radiotelemecánicii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink