RADIOTELEMÉTRU, radiotelemetre, s. n. Aparat pentru măsurarea distanțelor folosind undele radio2. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotélémètre, engl. radiotelemeter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RADIOTELEMÉTRU s.n. Instrument folosit în radiotelemetrie. [Cf. it. radiotelemetro].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RADIOTELEMÉTRU s. n. instrument folosit în radiotelemetrie. (< fr. radiotélémètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
radiotelemétru s. n. (sil. -di-o-), pl. radiotelemétre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink