RADIOTELESCÓP, radiotelescoape, s. n. Instrument folosit la recepționarea și studierea undelor radiofonice emise de corpurile cerești. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotélescope.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RADIOTELESCÓP s.n. Instrument pentru recepționarea, măsurarea și studierea undelor radiofonice emise de corpurile cerești. [Pl. -scoape. / cf. fr. radiotéléscope, germ. Radioteleskop].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RADIOTELESCÓP s. n. instrument pentru recepționarea, măsurarea și studierea undelor radiofonice emise de corpurile cerești. (< fr. radiotéléscope)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
radiotelescóp s. n. (sil. -di-o-; mf. -scop), pl. radiotelescoápe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RADIOTELESCÓP ~oápe n. astr. In-stalație pentru recepționarea și înregistrarea undelor radio emise de corpurile cerești. [Sil. -di-o-] /<fr. radiotéléscope, germ. Radio-teleskop
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RADIOTELESCOP (‹ fr.) s. n. Instalație alcătuită dintr-o antenă paraboloidală sau dintr-un grup de antene dirijate, precum și din receptoarele electronice aferente, care servește la recepția și al studierea radioundelor emise de corpurile cerești. Primul r. a fost construit în 1937 de inginerul american Grote Reber, la Wheaton, Illinois. De-a lungul timpului, o serie de specialiști s-au angajat în efortul de perfecționare a r.: dintre ei remarcându-se Baade, W., Hanbury-Brown, R., Hewish, A., Lowell, A.C.B. și Sir Ryle, M. ș.a. Între cele mai cunoscute r. sunt cele de la Jodrell Bank (Cheshire), la S de Manchester, construit între 1951 și 1957, și la Cambrigde (Marea Britanie), cel de la Institutul de Radioastronomie Max Planck (Germania), de la Arecibo (Puerto Rico) și cel de la Very Large Array (S.U.A.). Cu ajutorul r. au fost descoperite, între altele, intense emisii radio ale planetei Jupiter și au putut fi măsurate temperaturile tuturor planetelor.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink