RADIOTRANSMISIÚNE, radiotransmisiuni, s. f. 1. Transmitere la distanță prin unde electromagnetice a unor sunete, a unor semnale sau a unor imagini. 2. (Impr.) Transmisiune de radiodifuziune; program transmis printr-un sistem de radiodifuziune. [Pr.: -di-o-trans-mi-si-u-] – Din fr. radiotransmission.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RADIOTRANSMISIÚNE s.f. Transmitere prin radio a unor sunete, a unor imagini etc. [Pron. -si-u-, var. radiotransmisie s.f. / cf. fr. radiotransmission].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RADIOTRANSMISIÚNE s. f. transmitere prin radio a unor sunete, semnale sau imagini. (< fr. radiotransmission)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
radiotransmisiúne/radiotransmísie (-di-o-tran-smi-si-u-/-trans-mi-//-si-e) s. f., g.-d. art. radiotransmisiúnii/radiotransmísiei; pl. radiotransmisiúni/radiotransmísii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
radiotransmisiúne s. f. (sil. -di-o-, -si-u-; mf. -trans-), g.-d. art. radiotransmisiúnii; pl. radiotransmisiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RADIOTRANSMISIÚNE ~i f. 1) Trans-misiune a unor sunete sau imagini prin unde radio. 2) Program transmis prin radio; emi-siune radiofonică; radioemisiune. [Sil. -di-o-] /<fr. radiotransmission
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink