Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ragilă (substantiv feminin) , răgila (verb tranzitiv)   
RÁGILĂ, ragile, s. f. 1. Instrument format dintr-o scândură în care sunt înfipți dinți de fier și prin care se trage cânepa sau inul melițat, ca să se aleagă partea cea mai fină. 2. Zgardă cu țepi de fier care se pune la gâtul câinilor ciobănești spre a-i apăra de mușcătura lupului. ♦ Curea sau scândurică cu câteva cuie, care se fixează la botul vițeilor ca să nu poată suge. [Var.: (reg.) rághilă s. f.] – Cf. germ. Raffel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÁGILĂ s. (TEHN.) (reg.) raștilă. (Cu ~ se piaptănă fuiorul de in.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rágilă (rágile), s. f.1. Darac, pieptene pentru dărăcit cînepa. – 2. Zgardă cu țepi de fier care se pune la gîtul cîinilor. – Var. raghilă, ravilă, cu der. Germ. dialectal raffel, germ. Riffel, prin intermediul sl., cf. ceh. rafala, pol. rafla (Cihac, II, 310; Tiktin). – Der. răgila, vb. (a dărăci cînepa sau inul); rahilă, s. f. (Munt., răzătoare).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
rágilă s. f., g.-d. art. rágilei; pl. rágile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂGILÁ, rágil, vb. I. Tranz. (Reg.) A trage fuiorul de in sau de cânepă pe ragilă. – Din ragilă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RĂGILÁ rágil tranz. reg. 1) (fuioare) A trage prin ragilă (pentru a curăța de puzderii). 2) (persoane) A bate tare; a pieptăna; a scărmăna; a scărpina; a țesăla; a chelfăni; a peni. /Din ragilă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RÁGILĂ ~e f. 1) Unealtă constând dintr-o scândură mică, prevăzută cu dinți metalici lungi, prin care se trag materiale fibroase melițate (cânepa, inul etc.) pentru a fi cură-țate de puzderii sau de câlți. 2) Pieptene cu dinți metalici, folosit la pieptănatul animalelor. /cf. germ. Raffel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RAGILA-PĂMÂNTULUI s. v. sparanghel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂGILÁ vb. (reg.) a răheri. (A ~ fuiorul de in.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răgilá vb., ind. prez. 1 sg. rágil, 3 sg. și pl. rágilă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)