Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
RAGTIME s. n. 1. Tip de piesă muzicală în ritm de jaz, născută din fuziunea folclorului negru cu muzica de dans. ◊ (Adjectival) Dans ragtime. 2. Stil pianistic de interpretare a muzicii ragtime (1). [Pr.: régtaim] – Cuv. engl.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RAGTIME [RÉGTAIM] s. n. 1. muzică sincopată și rapidă, specifică jazului, din fuziunea folclorului negru american cu muzica de dans a albilor. 2. stil pianistic prin execuția acestei muzici, marcând cu mâna stângă timpii tari printr-un sunet, în timp ce mâna dreaptă reproduce melodia sincopată și cu unele broderii (2). (< amer. ragtime)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ragtime (angl.) [pron. régtaĭm] s. n., art. ragtime-ul; pl. ragtime-uri.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
RAGTIME [rægtaim] (cuv. engl.) s. n. Stil pianistic la modă în perioada 1896-1917, care al luat naștere în statul american Missouri și a reprezentat, împreună cu bluesul, unul dintre elementele constitutive ale jazz-ului. Muzică veselă și optimistă, în tempo moderat, cu formă simetrică. Beneficiază de partituri scrise și publicate.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink