RÂIÓS, -OÁSĂ, râioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Bolnav de râie (1). ◊ Expr. (Fam.; substantivat) A face pe râiosul = a fi mândru sau înfumurat fără motiv; a-și da aere. [Pr.: râ-ios] – Râie + suf. -os.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÂIÓS adj. v. scabios.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
râiós adj. m., pl. râióși; f. sg. râioásă, pl. râioáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RÂIÓS ~ioásă (~ióși, ~ioáse) și substantival Care suferă de râie; cu râie; scabios. ◊ A face pe ~iosul a se ține fudul fără motiv. /râie + suf. ~os
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LEMN-RÂIÓS s. v. părul-ciutei, salbă-moale, verigar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
broáscă râioásă s. f. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sálbă-râioásă s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RÂIOASA 1. Pădure de tip șleau de câmpie (rest al Codrilor Vlăsiei), situată la NV de București, la 6 km S de Mogoșoaia. Extinsă pe o supr. de 54,8 ha, pădurea R. a fost declarată rezervație forestieră și floristică (1973), în interiorul ei dezvoltându-se mai multe varietăți și forme de brândușe de primăvară (Crocus flavus). Parcelele de pădure cu stejar, carpen, arțar, ulm ș.a. alternează cu cele ocupate de plantații de salcâm (peste o treime din supr. sa). Stratul de arbuști este format din exemplare de corn, soc, sânger ș.a., iar cel ierbaceu este reprezentat prin ghiocei, viorele, toporași, untișor, brebenei ș.a. 2. V. Lunca (4).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink