Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: rama (verb) , ramă (substantiv feminin)   
RÁMĂ1, rame, s. f. 1. Cadru de lemn, de metal etc. în care se pune o fotografie, un tablou etc.; p. ext. tablou, fotografie înrămată. 2. Schelet de formă, mărimi și materiale diferite, în care se fixează ceva. 3. Fâșie de piele flexibilă și groasă cusută pe marginea încălțămintei și servind la fixarea tălpii de față. – Din rus. rama. Cf. germ. Rahmen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÁMĂ2, rame, s. f. Vâslă (a unei ambarcații) manevrată pe o singură parte. – Din fr. rame.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÁMĂ s.f. (Rar) Cârmă de barcă, vâslă. [Pl. -me. / < fr. rame].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RÁMĂ1 s. f. vâslă. (< fr. rame)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RÁMĂ2 s. f. convoi de vagoane de tren sau de metrou legate între ele. (< fr. rame)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RÁMĂ s. 1. cadru, (rar) încadratură, pervaz. (~ de tablou.) 2. v. cercevea. 3. v. șasiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RÁMĂ s. v. vâslă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rámă (ráme), s. f. – Cadru. Germ. Rahmen (Tiktin; REW 7012; Candrea), cf. pol., rus., mag. rama (Cihac, II, 304; Gáldi, Dict., 154); der. din lat. (Koerting 7727) nu este posibilă. – Der. rămar (var. ramagiu), s. m. (fabricant de rame); înrăma, vb. (a pune în ramă); ramcă, s. f. (rama plăcii fotografice), cf. bg. ramka.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
rámă (cadru, vâslă) s. f., g.-d. art. rámei; pl. ráme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RAMÁ, ramez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli. – Din fr. ramer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÁMĂ ~e f. 1) Cadru în care se fixează ceva (o sticlă, o fotografie etc.). O ~ de tablou. 2) Fâșie îngustă de piele cusută pe marginea încălțămintei, care servește la îmbi-narea feței cu talpa; rant. 3) Schelet de rezistență având diferite întrebuințări; cadru. [G.-D. ramei] /<germ. Rahme(n)
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RAMÁ vb. I. intr. (Rar) A vâsli. [P.i. -mez. / < fr. ramer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RAMÁ1 vb. intr. a vâsli. (< fr. ramer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
-RÁMA2 elem. -orama.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RAMÁ vb. v. lopăta, vâsli.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ramá vb., ind. prez. 1 sg. raméz, 3 sg. și pl. rameáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)