RÁPIȚĂ s. f. Numele a două plante din familia cruciferelor, cu tulpina lungă, subțire și ramificată și cu flori galbene, cultivate pentru semințele lor bogate în ulei (Brassica napus oleifera și Brassica rapa oleifera). – Din bg. rapița.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RẤPĂ, râpe, s. f. Coastă abruptă a unui deal; surpătură de pământ făcută de torente sau de șuvoaie. ◊ Expr. A (se) da (sau a merge, a se duce) de râpă = a (se) distruge, a (se) nimici, a nu mai rămâne nimic, a eșua. [Pl. și: râpi] – Lat. ripa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÁPIȚĂ ~e f. 1) Plantă erbacee furajeră cu tulpina înaltă, subțire și ramificată, cu flori mărunte, galbene-aurii, cultivată și pentru fructele ei, din ale căror semințe se extrage ulei folosit în alimentație și în industrie. 2) colect. Semințe ale acestei plante. /<bulg. rapica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RÂPĂ ~e f. 1) Surpătură de pământ, lungă și adâncă, apărută în urma acțiunii torenților de apă. ◊ A da de ~ (ceva) a face să nu se aleagă nimic (din ceva); a face să eșueze (ceva). Bun de dat la ~ a) bun de aruncat; b) nemernic. A se duce (sau a merge) de ~ a se solda cu nereușită. 2) pop. Apă curgătoare mică; pârâu. [G.-D. râpei; Pl. și râpi] /<lat. ripa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RÁPIȚĂ s. (BOT.) 1. (Brassica napus și rapa) (reg.) brojbă, nap, navetă, curechi-de-câmp, curechi-sălbatic. 2. rapiță-sălbatică (Nasturtium palustre) v. brâncuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RÂPĂ s. (GEOGR.) ponor, văgăună, (pop.) mal, surpătură, (reg.) afundătură, tudină, țifleică, (Munt. și Olt.) sodom, (înv.) strămină. (Teren plin de ~e.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rîpă (-pe), s. f. – Abis, prăpastie, hău. – Var. Trans. de S. ripă. Mr. arîpă, megl. rǫpă, istr. ărpĕ. Lat. rῑpa (Pușcariu 1467; REW 7328), cf. alb. rip (Philippide, II, 652), v. it. ripa, prov., cat., port. riba, fr. rive. – Der. rîpos (var. rîpănos), adj. (plin de rîpe, abrupt). Din rom. provine rut. rypa (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 404).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
rápiță s. f., g.-d. art. rápiței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
râpă s.f., g.-d. art. râpei /râpii; pl. râpe /râpi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RÂPA ALBASTRĂ, lac antropic în jud. Vaslui, realizat pe cursul inf. al râului Simila, la 6 km amonte de confl. cu Bârladul. Supr.: 232 km; vol.: 10,6 mil. m3.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
RÂPA DE SUS v. Vătava.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
RÂPA ROȘIE v. Sebeș (3).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
RÂPILE v. Gura Văii.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink