RAPORTÓR, -OÁRE, raportori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care face un raport (II 1). 2. S. n. Instrument în formă de semicerc sau de cerc întreg gradat, care servește la măsurarea și la construirea unghiurilor. – Din fr. rapporteur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RAPORTÓR s.n. Instrument gradat în formă de semicerc folosit pentru măsurarea unghiurilor. [< fr. rapporteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RAPORTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care prezintă un raport. [< fr. rapporteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RAPORTÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care prezintă un raport. II. s. n. instrument gradat, în formă de semicerc, pentru desenarea și măsurarea unghiurilor. (< fr. rapporteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RAPORTÓR s. 1. (înv.) raportator. (A fost desemnat ~ la congres.) 2. (MAT.) (înv.) transportator. (Cu ~ul se măsoară unghiurile.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
raportór (persoană) s. m., pl. raportóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
raportór (instrument) s. n., pl. raportoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RAPORTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Persoană care prezintă un raport; referent. /<fr. rapporteur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RAPORTÓR2 ~oáre n. Instrument gradat care servește la măsurarea și desenarea unghiurilor. /<fr. rapporteur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
raportoáre s. f., g.-d. art. raportoárei; pl. raportoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink