Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
RÁRIȚĂ, rarițe, s. f. 1. Unealtă agricolă asemănătoare cu plugul, care răstoarnă brazda în ambele părți, formând șanțuri. 2. (La pl. art.) Șir de trei stele din constelația Orion. [Var.: ráliță s. f.] – Din bg. ralița (apropiat prin etimologie populară de rar).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÁRIȚĂ s. (AGRIC.) (reg.) săpătoare, (prin Tran-silv.) sapă, (prin Dobr.) târmâc, (înv.) răritoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ráriță (rárițe), s. f.1. Unealtă mică, folosită mai ales pentru săpat. – 2. Constelația Orion. – Var. raliță. Megl. raliță, lariță. Bg. ralica (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 306; Conev 29), cf. sb., cr., slov. ralica din ralo „plug”; fonetism modificat prin analogie cu rar. Numele constelației este de asemenea sl., cf. Miklosich, Lexicon, 783. – Der. rărița, s. f. (a prăși cu rarița).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ráriță (unealtă) s. f., g.-d. art. ráriței; pl. rárițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RÁRIȚĂ ~e f. 1) Plug cu două cormane, care răstoarnă brazda în ambele părți. 2) art. pop. Ansamblul celor trei stele din constelația Orion, care sunt așezate în șir. [G.-D. rariței] /<bulg., sb. ralica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RÁRIȚA s. art. v. luceafărul de ziuă, lucea-fărul din zori, sirius.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Rárița (steaua Sirius) s. pr. f. art.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)