RÁRIȚĂ, rarițe, s. f. 1. Unealtă agricolă asemănătoare cu plugul, care răstoarnă brazda în ambele părți, formând șanțuri. 2. (La pl. art.) Șir de trei stele din constelația Orion. [Var.: ráliță s. f.] – Din bg. ralița (apropiat prin etimologie populară de rar).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÁRIȚĂ s. (AGRIC.) (reg.) săpătoare, (prin Tran-silv.) sapă, (prin Dobr.) târmâc, (înv.) răritoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ráriță (rárițe), s. f. – 1. Unealtă mică, folosită mai ales pentru săpat. – 2. Constelația Orion. – Var. raliță. Megl. raliță, lariță. Bg. ralica (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 306; Conev 29), cf. sb., cr., slov. ralica din ralo „plug”; fonetism modificat prin analogie cu rar. Numele constelației este de asemenea sl., cf. Miklosich, Lexicon, 783. – Der. rărița, s. f. (a prăși cu rarița).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ráriță (unealtă) s. f., g.-d. art. ráriței; pl. rárițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RÁRIȚĂ ~e f. 1) Plug cu două cormane, care răstoarnă brazda în ambele părți. 2) art. pop. Ansamblul celor trei stele din constelația Orion, care sunt așezate în șir. [G.-D. rariței] /<bulg., sb. ralica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RÁRIȚA s. art. v. luceafărul de ziuă, lucea-fărul din zori, sirius.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Rárița (steaua Sirius) s. pr. f. art.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink