Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
RĂSCÓL, răscoale, s. n. I. 1. Bară de lemn prevăzută la capete cu câte o gaură în care intră carâmbii de sus ai loitrelor carului. ◊ Expr. A lega pe cineva în răscol = a pune (pe cineva) în obezi. 2. Ispol. II. (Pop.) Separare a oilor, toamna, la desfacerea stânii, pe fiecare proprietar în parte. ♦ (Concr.) Dispozitiv de scânduri folosit pentru a separa oile. – Din sl. raskolŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂSCOLÍ, (I 1, II) răscolesc, (I 2) răscól, vb. IV. I. 1. Tranz. și intranz. A face dezordine căutând pe cineva sau ceva, a cerceta cu de-amănuntul; a scotoci. ♦ Tranz. A scormoni focul, jeraticul pentru a-l înviora. ♦ Tranz. A scurma, a râcâi pământul; p. ext. a ara. ♦ Tranz. A stârni praful, valurile etc. ♦ Tranz. A face să devină acut; a reactiva. ♦ Tranz. A tulbura. 2. Tranz. A face să se răzvrătească, să se revolte; a agita. II. Tranz. (Pop.) A desface toamna stâna, alegând oile după fiecare proprietar în parte. – Din sl. raskoliti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂSCULÁ, răscól, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ridica împotriva unei nedreptăți, a unei asupriri; a porni sau a face să pornească lupta, răscoala; a (se) răzvrăti. ♦ Fig. A (se) indigna, a (se) revolta. – Răs- + scula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RĂSCULÁ răscól tranz. A face să se răscoale. /răs- + a scula
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE RĂSCULÁ mă răscól intranz. A face răscoală; a se răzvrăti; a se revolta. /răs- + a se scula
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂSCÓL ~oále n. 1) Bară de lemn prevăzută la capete cu câte o gaură în care intră carâmbii de sus ai loitrelor. 2) pop. Desfacere a stânii toamna și împărțirea oilor fiecărui stăpân. /<sl. raskolu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂSCÓL s. (PĂSTORIT) (prin Munt.) răvășit. (~ul oilor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂSCÓL s. v. căuș, ceatlău, cruce, ispol.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂSCOLÍ vb. 1. v. căuta. 2. v. deranja. 3. v. stârni. 4. v. scormoni. *5. (PĂSTORIT) (reg.) a răvăși. (A ~ stâna, toamna.) 6. v. tulbura.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂSCOLÍ vb. v. răscula, răzvrăti, revolta, ridica.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂSCULÁ vb. a (se) răzvrăti, a (se) revolta, a (se) ridica, (pop.) a (se) scula, (înv.) a (se) burzului, a (se) pristăvi, a (se) răscoli, a (se) răzmiriți, a (se) răzvesti, a (se) rebela, a (se) rocoși, a (se) semeți, a (se) zavergisi. (Masele s-au ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răscól s. n., pl. răscoále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
răscolí vb. (a scotoci, a enerva, a desface stâna) ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscolésc, imperf. 3 sg. răscoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. răscoleáscă; (a agita) ind. prez. 3 sg. răscoálă /răscoléște; conj. prez. 3 sg. și pl. răscoále /răscoleáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
răsculá vb., ind. prez. 1 sg. răscól, 3 sg. și pl. răscoálă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)