Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ratifica (verb tranzitiv) , ratificare (substantiv feminin)   
RATIFICÁRE, ratificări, s. f. Acțiunea de a ratifica și rezultatul ei; ratificație. – V. ratifica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RATIFICÁRE s.f. Acțiunea de a ratifica și rezultatul ei; ratificație. ♦ Acțiune juridică prin care un stat își însușește prin intermediul organelor sale competente un tratat internațional. ◊ Instrument de ratificare = document în care se consemnează însușirea unui tratat internațional de către un stat. [< ratifica].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RATIFICÁRE s. f. 1. (jur.) act prin care organul competent al unui stat declară că își însușește un tratat semnat de reprezentantul său cu un alt stat sau cu mai multe state. ♦ instrument de ~ = document în care se consemnează însușirea unui tratat internațional de către un stat. 2. aprobare a unui act săvârșit de un alt organ. (< ratifica)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RATIFICÁRE s. v. confirmare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ratificáre s. f., g.-d. art. ratificării; pl. ratificări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RATIFICÁ, ratífic, vb. I. Tranz. (Despre un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare. – Din lat., it. ratificare, fr. ratifier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RATIFICÁ ratífic tranz. (tratate, con-venții, legi etc.) A confirma fără modificări (făcând să intre în vigoare). /<lat., it. ratifi-care, fr. ratifier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RATIFICÁ vb. I. tr. A da valabilitate unui act, unui tratat etc. prin aprobarea sau confirmarea lui în formă autentică. [P.i. ratífic, 3,6 -că, it. ratificare, fr. ratifier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RATIFICÁ vb. tr. a face o ratificare. (< fr. ratifier, lat. ratificare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RATIFICÁ vb. v. confirma.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ratificá vb., ind. prez. 1 sg. ratífic, 3 sg. și pl. ratífică
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)