RÁȘPEL, rașpele, s. n. Pilă de oțel cu una sau cu mai multe fețe, cu dinți rari, folosită la prelucrarea lemnului, a tălpii, a pieselor metalice de duritate mică sau a pieselor nemetalice. [Var.: ráșpă, ráșpilă s. f., ráșpil, ráșpăl s. n.] – Din germ. Raspel, Raspiel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÁȘPEL s.n. Pilă lată de oțel cu dinți mari, folosită pentru răzuirea lemnului. [Pl. -le, -luri. / < germ. Raspel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RÁȘPEL s. n. pilă lată de oțel cu dinți mari, pentru răzuirea lemnului. (< germ. Raspel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RÁȘPEL s. (TEHN.) rașpilă, (reg.) rașpalău, răzălău.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ráșpel s. n., pl. ráșpele
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RÁȘPEL ~e n. Pilă, de obicei lată, cu dinți rari și mari, folosită la prelucrarea pieselor de lemn sau de metal cu duritate mică. /<germ. Raspel, Raspiel, ung. ráspó
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink