Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: reînsufleți (verb tranzitiv) , reînsuflețire (substantiv feminin)   
REÎNSUFLEȚÍRE, reînsuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînsufleți și rezultatul ei. – V. reînsufleți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REÎNSUFLEȚÍRE s. 1. v. reanimare. 2. v. reînviere. 3. reanimare, reînviorare. (~ atmosferei din sală.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reînsuflețíre s. f. însuflețire
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl., A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Re1- + însufleți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REÎNSUFLEȚÍ ~ésc tranz. A face sa se reînsuflețească; a face să prindă din nou viață. /re- + a însufleți
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE REÎNSUFLEȚÍ mă ~ésc intranz A se însufleți din nou. /re- + a se însufleți
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REÎNSUFLEȚÍ vb. 1. v. reanima. 2. v. reînvia. 3. a (se) reanima, a (se) reînviora. (Atmosfera s-a mai ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reînsuflețí vb. însufleți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)