Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: reîntoarce (verb) , reîntoarcere (substantiv feminin)   
REÎNTOÁRCERE, reîntoarceri, s. f. Faptul de a se reîntoarce, revenire. – V. reîntoarce.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REÎNTOÁRCERE s. returnare, revenire, (pop.) reînturnare. (~ la punctul de plecare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reîntoárcere s. f. întoarecere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Re1- + întoarce (după fr. retourner).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A REÎNTOÁRCE reîntórc tranz. A face să se reîntoarcă. /re- + a întoarce
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE REÎNTOÁRCE mă reîntórc intranz. A se întoarce din nou; a se reînturna; a se înapoia. /re- + a se întoarce
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
REÎNTOÁRCE vb. a se returna, a reveni, (pop.) a se reînturna. (A se ~ la punctul de plecare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
reîntoárce vb. întoarce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)