Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
REȚEÁ, rețele, s. f. 1. Împletitură de fire de ață, de sfoară, de sârmă etc., lucrată cu ochiuri mari; plasă, fileu; p. ext. țesătură rară imitând acest fel de împletitură. ♦ (Înv.) Dantelă. 2. Obiect făcut din rețea (1). 3. Întăritură în fața tranșeelor sau îngrăditură la un teren făcută din sârmă ghimpată, întinsă între stâlpi susținători. 4. Sistem de conducte, galerii, străzi, drumuri etc. cu multe ramificații și întretăieri. ◊ Rețea de distribuție = ansamblu de ramificații prin care se distribuie consumatorilor dintr-un oraș apa, gazele, electricitatea. Rețea de telecomunicații = ansamblul liniilor, stațiilor de amplificare, centralelor etc. care realizează comunicațiile pe un anumit teritoriu. Rețea de radiodifuziune = ansamblu de instalații destinat să asigure radiodifuzarea programelor de radio. 5. (Fiz.) Ansamblu format din mai multe sisteme de linii care se întretaie între ele; obiect situat la întretăierea acestor sisteme. ◊ Rețea de difracție = placă transparentă care are săpate pe suprafața ei linii foarte fine, la distanțe egale, folosită în locul prismei pentru dispersarea luminii și producerea unui spectru. 6. (În sintagma) Rețea hidrografică = totalitatea apelor curgătoare de pe un anumit teritoriu. 7. Ansamblu de instituții, de școli etc. răspândite într-o localitate, într-o regiune etc. 8. (Zool.) Unul dintre cele patru compartimente ale stomacului rumegătoarelor, asemănător cu un fagure, cu rol de depozitare și de fărâmițare a furajelor; ciur. – Lat. *retella.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REȚEÁ s. 1. plasă. 2. (ANAT.) ciur. (~ la stomacul rumegătoarelor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
REȚEÁ s. v. dantelă, intrigă, mașinație, uneltire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rețeá (rețéle), s. f. – Plasă. – Var. rățea. Lat. *rĕtĕlla, dim. de la rĕtis (Tiktin, ZRPh., XI, 57; Pușcariu 1456; REW 7255a), cf. it. rezza, abruz. ritedda, fr. réseau. Contaminarea cu mag. réce (Drăganu, Dacor., VII, 191-4) nu pare o ipoteză necesară.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
rețeá s. f., art. rețeáua, g.-d. art. rețélei; pl. rețéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REȚEÁ ~éle f. 1) Împletitură de fire (ață, sfoară, sârmă etc.) lucrată în ochiuri mari; plasă; fileu. 2) Obiecte de forma unei astfel de împletituri. 3) Împletitură de elemente concrete (conducte, căi etc.) sau abstracte (linii închipuite), care se încrucișează într-un anumit plan sau spațiu, făcând legătura între diferite obiecte și căpătând o configurație de plasă. ~ de comunicație. ~ electrică. ~ comercială. ♦ ~ de telecomunicații ansamblul liniilor de telecomunicații (telegrafice și telefonice) dintr-o regiune sau dintr-o țară. ~ hidrografică totalitate a apelor curgătoare și a bazinelor de apă aflate pe un anumit teritoriu. ~ de relații structură. [Art. rețeaua; G.-D. rețelei] /<lat. retella
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)