REBELIÚNE, rebeliuni, s. f. Act de violență sau de amenințare gravă săvârșit față de un organ de stat sau de un reprezentant al lui, în scopul de a împiedica îndeplinirea atribuțiilor sale; p. ext. răzvrătire, revoltă. [Pr.: -li-u-] – Din fr. rébellion, germ. Rebellion.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
REBELIÚNE s.f. Răzvrătire, revoltă. [Pl. -ni. / cf. fr. rébellion, germ. Rebellion, it. rebelione].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
REBELIÚNE s. f. răzvrătire prin acte de violență și de amenințare cu forța față de organele de stat. (< fr. rébellion, germ. Rebellion)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
REBELIÚNE s. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, revoltă, (livr.) sedițiune, (înv. și pop.) rebelie, (pop. și fam.) tevatură, (pop.) revoluție, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoș, rocoșeală, rocoșenie, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalâc, (fig.) tulburare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rebeliúne s. f. (sil. -li-u-), g.-d. art. rebeliúnii; pl. rebeliúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REBELIÚNE ~i f. Acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; răzvrătire; revoltă; răscoală. [Sil. -li-u-] /<fr. rébellion, germ. Rebellion
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink