Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: recela (verb tranzitiv) , recelare (substantiv feminin)   
RECELÁRE, recelări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a recela și rezultatul ei. – V. recela.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECELÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a (se) recela și rezultatul ei. [< recela].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
receláre s. f., g.-d. art. recelării; pl. recelări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RECELÁ ~éz tranz. 1) (obiecte furate de altcineva) A păstra și a ascunde. 2) (persoa-ne) A sustrage de la cercetările justiției. /<fr. receler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RECELÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ refl. A se ascunde, a se refugia. [< fr. receler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECELÁ vb. I. tr. a păstra și a ascunde de cineva un obiect furat. ◊ a sustrage de la cercetările justiției pe cineva. II. refl. a se ascunde, a se refugia. (< fr. receler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
recelá vb., ind. prez. 1 sg. receléz, 3 sg. și pl. receleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)