Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
RECENSĂMẤNT, recensământuri, s. n. Operație administrativă care constă în înregistrarea statistică a populației, a animalelor, a vehiculelor etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune dată; catagrafie. [Pl. și: recensăminte] – Din fr. recensement.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECENSĂMẤNT s.n. Operația de înregistrare (pe cale administrativă) a populației, a animalelor etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune. ◊ Recensământ fiscal = numărătoarea contribuabililor și înregistrarea veniturilor lor susceptibile de a fi impuse de fisc. [Pl. -mânturi, -minte, var. recensiment s.n. / cf. fr. recensement].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECENSĂMẤNT s. n. operația de înregistrare la fața locului a populației, animalelor etc. dintr-o țară, dintr-o regiune. (< fr. recensement)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RECENSĂMÂNT s. (pop.) numărătoare, (înv.) catagrafie, recenzie. (~ populației.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
recensământ s. n., pl. recensământuri/recensăminte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECENSĂMÂNT ~ínte n. Acțiune statistică oficială de înregistrare exhaustivă a datelor supuse observării (populația, ani-malele, vehiculele etc.) dintr-o țară sau din-tr-o regiune. [Pl. și recensământuri] /<fr. recensement
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RECENSĂMẤNT (după fr. recensement) s. n. Formă specială de înregistrare statistică de mare amploare, de obicei periodică și exhaustivă, în care culegerea datelor despre fenomenele supuse observării se face direct de către observatorii speciali trimiși la fața locului. ◊ Recensământul populației = r. al cărui scop îl constituie stabilirea pe întreg teritoriul unei țări, la un moment dat, după un program unitar, după principalele sale caracteristici demografice, economice, religioase și social-culturale; sex, vârstă, stare civilă, naționalitate, nivel de instruire, ocupație, ramură de activitate etc. Adesea se realizează concomitent și un r. al locuințelor. În epoca modernă primele r. au avut loc în S.U.A. (1790), Franța și Marea Britanie (1801). În Principatele Unite prima încercare de r. datează din 1859, din inițiativa domnitorului I. Al. Cuza. R. în România au avut loc în anii: 1899, 1912, 1930, 1941, 1948, 1956, 1966, 1977, 1992, 2002, 2011.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)