Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: recepta (verb tranzitiv) , receptare (substantiv feminin)   
RECEPTÁRE, receptări, s. f. Acțiunea de a recepta și rezultatul ei; înregistrare, captare, recepționare. – V. recepta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECEPTÁRE s.f. Acțiunea de a recepta și rezultatul ei; înregistrare, captare; primire. [< recepta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECEPTÁRE s. v. recepționare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Receptare ≠ difuzare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
receptáre s. f., g.-d. art. receptării; pl. receptări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RECEPTÁ ~éz tranz. 1) (unde sonore, radiații etc.) A prinde cu ajutorul unui recep-tor; a recepționa. 2) fig. A sesiza, a observa în mod neașteptat; a surprinde. /cf. receptor, receptiv, recepție
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RECEPTÁ vb. I. tr. A prinde, a capta; a recepționa (unde sonore, luminoase etc.). [< receptor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECEPTÁ vb. tr. a prinde, a capta; a recepționa unde sonore, luminoase etc. (< receptor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RECEPTÁ vb. v. recepționa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
receptá vb., ind. prez. 1 sg. receptéz, 3 sg. și pl. recepteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)