Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: rechema (verb tranzitiv) , rechemare (substantiv feminin)   
RECHEMÁRE, rechemări, s. f. Acțiunea de a rechema și rezultatul ei; chemare înapoi. – V. rechema.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
rechemáre s. f. chemare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECHEMÁ, rechem, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. – Re1- + chema.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RECHEMÁ rechém tranz. 1) A chema din nou. ~ în armată. 2) A chema înapoi. ~ un ambasador. 3) fig. (evenimente, fapte sau imagini din trecut) A readuce în amintire, a evoca; a reaminti. /re- + a chema
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RECHEMÁ vb. v. evoca.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rechemá vb., ind. prez. 1 sg. rechém, 3 sg. și pl. recheámă; conj. prez. 3 sg. și pl. rechéme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)