Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
RECHIZÍȚIE, rechiziții, s. f. Măsură excepțională prin care un organ al administrației de stat obligă pe cetățeni la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile (contra plată) pentru nevoile armatei sau ale statului. – Din fr. réquisition, germ. Requisition.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RECHIZÍȚIE s.f. Măsură excepțională prin care statul obligă pe cetățeni la anumite servicii sau la cedarea unor bunuri necesare în anumite perioade. [Gen. -iei, var. rechizițiune s.f. / cf. fr. réquisition, lat. requisitio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RECHIZÍȚIE s. f. măsură excepțională prin care statul obligă pe cetățeni la cedarea temporară a unor bunuri necesare armatei sau statului în timp de război. (< fr. réquisition, lat. requisitio, germ. Requisition)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RECHIZÍȚIE s. (înv.) recrutație. (~ în timp de război.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rechizíție s. f. (sil. -ți-e), art. rechizíția (sil. -ți-a), g.-d. art. rechizíției; pl. rechizíții, art. rechizíțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RECHIZÍȚIE ~i f. Măsură excepțională, aplicată, mai ales, în timp de război, prin care statul obligă cetățenii să cedeze temporar diferite bunuri materiale (mijloace de transport, furaj, animale, localuri etc.) în folosul armatei. [G.-D. rechiziției] /<fr. réquisition, germ. Requisition
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)